Am gasit acest articol pe un forum pe undernet.ro, este absolut demential si ii apartine lui abjectul...  

Nu sunt genul care rade cu voce tare, mai mult chicotesc, dar dupa ce am citit asta mi-am dat seama ca se uita tot biroul la mine...

Stiu ca e lung, dar credeti-ma ca merita sa pierdeti 3 minute pentru a'l citi.

Reproduc integral si nealterat tot textul:

e duminca seara?, dap, duminica. sau e deja luni... si sunt inca in cacatu asta de redactzie cre k-am ramas doar io cu portaru - tipu perfect de tovarash - vorbeste greu, bâlbâit (la un moment dat renuntza, hehehe), e aproape surd si okelarii lui nu mai au loc de dioptrii e duminica seara?? si io rasfoiesc blogurile unor pizdulici, jalnic frate, probleme grele p-acolo mosh, sa-l paraseasca / sa nu-l paraseasca, sa-l inshele / sa nu-l inshele (tradu-l fah, proasto, ca el mai are fo 3 ibovnice, fraiero), nah, numa dileme d'astea... sincer sa fiu, recunosc, 'mi plac blogurile de gagici, da alea care kiar au ceva temei frate... sunt citeva faine de tot, shi deshi tematica e tot in zona aia albastra, de suflet pavat cu incertitudini, totushi abordarea e misto. si abordarea si argumentarea... da' la fatucele astea bintuite de furiile primului ciclu (la pariu? intirziat shi ala), da, la fatucele astea de stai sa ceteshti cu atentzie, beleaua e maxima... fii ant' , am dat de una, a trebuit sa cetesc fo 20 de insemnari ca sa-mi dau seama ca are 21 de ani (s-a scapat p'acolo pe undeva). asheeaaa... si ce zicea asta? la 21 de ani? pai cica ea ii va ramine lui fidela o eternitate... mah sa fie, deja aveam imajinea unei curtzi de minastire de maici (unde io ma si vedeam staretz heheheheh), ea stind p'o banca, cernita shi supta de lacrimi, rupind petale la o floare si murmurind: vine, nu vine, vine, nu... cum dreaq sa nu te intrige ma o faza d'asta? asa c-am cetit lacom mai departe, am intzeles ca ala s-a dus cu o buna pretina d'a asteia si asta acu se jura ca nu va mai iubi in veci pe nimeni. decit pe el. tot pe el fah??? ba, da' vaca esti, ala se pisha-n sufletu tau si tu... cacat... ma rog, e plin blogu lu fatuca asta numa cu lacrimogene d'astea baloase, de juramintzi caraghioase shi de hotariri d'astea definitive. m-am abtzinut sa comentez, de fapt nici nu shtiam ce dracu sa spun. numa ca am mai bifat o vaca pe lista... inca o victima a iubirilor neimplinite, inca una plinsa pina-n maduva si crucificata de indoieli grele. aaa, ca uitam, deduc dintr-o insemnare ca e si virgina hehehehehehehe... 'ntzelegi? beleaua e d'aia de medalie frate... sa mor io, hai ma, ce dracu, astea de-shi scriu sufletu p'aci pe poteca noastra nu vor altceva decit sa sufere ma, se condamna singure sa nu rezolve cacatzishuri d'astea cu iz de traire suprema de teama de a nu mai avea jucarie... transfigurate de rateuri amoroase, mushcate de "posibilele" intrebari ale "lui", tematoare de ce imagine expun sau nu, pierdute printre suspine dastea lirice, cu sigurantza ca fatucele de genu asta perd esentza... alta se vaicarea ca la mare s-a balacit prin valuri, prin spume, ca era minunat, ca el era br ashea, ca valurile desenau poezii cu stropi, atingerea corpurilor in apa parea ceva mistic, okii lui la fel, cacat, ce mai, totu era k in basm... shi, d'odata, na belea, un val hain i-a smuls sutienu. upssss!!! ce dezastru!!! ahhh, val nemernic, 'tu-tzi molecula ta salcie de natriu, val descreierat, cum ai putut tu ma, val odios, s-o despoi pe micutza sirena pudica?? mortzii matii de val, auzi tu ma ce i-a facut fetii, saraca de ea... care ea - "am simtit ca mor instantaneu, okii lui erau pironitzi pe sinii mei. nici nu am putut sa imi prind sutienu si am fugit direct la hotel"... heheheheh, cum fah, in tzitzele goale? adeka te vede o statziune'ntreaga la sfârcu gol, da' el nu tre sa vaza asta? cind plaja e plina de gagici cu tzitzele expuse si cu bikini d'aia cu sfoara nu numa'n cur da shi'n pasarica??? hehehehehe, sa mor io mah, am ris cu lacrimi... ashea, insemnarea aia se termina in coada de peste, kilu meu, intzeleg cumva ca s-a ales prafu de relatzie pt ca ea nu a putut suporta o asha rushine... cetind faze d'astea mi-am adus aminte ca si io am avut, cindva, parte de o astfel de gagica. mdeah, cind eream tinar si mai putzin idiot. de fapt am avut parte de mai multe fatuce d'astea, cramponate, disperate, care nu puteau trece peste intimplari de genu asta. o ceteam p'asta si mi-am adus aminte de catalina. era frumushica foc, desteapta nota mare, sufletista, bunutza rau da' timida... hehehehe, io vorbeam urit si ei i se rosheau urekile... nah, nu shtiu prin ce alkimii parshive fatuca asta a mea tot parca pe linga mine... cu timpu s-a infiripat o pretenie faina... io nu ma gindeam la kestii, cacat, era pretina mea buna, numa ca ea tot mai des dadea semne ca barierele's ridicate si ca putem merje mai departe. mi-aduc aminte primavara dezastrului: m-a luat de mina si m-a dus in herastrau... zapada se topise de ceva vreme, era inca frig dar soarele avea ambitzii. oamenii erau voioshi, pereki de amorezi, noi printre ceilaltzi, dreaq, scapasem de iarna, hormonii se frecau inca adormitzi la oki da deja mishcau, nu? urma sa faca pomu mugure, floare, sa dea soarele cu caldura, sa dam cojocu jos, sa ne regasim terasele, nah, tzi'era mai mare dragu... ea, pe linga mine, fericita si zimbacioasa, tzopaia ca un ciine scos la pishare. ba se oprea sa admire o crengutza, ba se minuna de un mugure, ba mirosea o frunzulitza, ba se oprea si ridica miinile, teatral (da' frumos) catre cer... io ma simtzeam cam stinjenit de trairile ei, se mai bucurau si altzii, da' nu dadeau frate din aripi ca asta a mea, nu le cinta sufletu asa de tare... cacat, nah, o mai tzineam de mina sa o temperez da' nu statea mult in lantz ca se apuca iar de pasi de dans si de gesturi d'astea sensibilos penibile... ei i se parea firesc si atunci am lasat-o'n bucuria ei... si prost am fost... ca acolo in parcu ala, e undeva la o rascruce de alei un poduletz cocoshat. nici mare nici mic, nah, dar e curbat al dreaq... si sa vezi faza: ea, smulsa si scapata din mina mea, intr-un viguros pas al shtrengarului, se avinta pe coama podului... citziva s-au dat mai intr-o parte, stinjenitzi parca si ei de eruptziile de bucurie ale asteia... si nu-sh cum dracu face, ca de ajuns pe coama podului ajunge vaca, da' cind sa coboare, pe partea cealalta, se'mpedica si o ia in viteza, intinsa pe burta, cit era de lunga, pe panta in jos... cacarea lumii frate, sare lumea sa ridice proasta, io la fel, nah, era cu mine fatuca, deshi imi venea sa-mi pun afish pe pept cu "asta nu e cu mine"... cacat, ridicata fata din noroiu de la baza podetzului, incepe sa plinga de se zguduia textila pe ea... de mila evident ca mi-a fost, dar penibilu era incomensurabil... cind i-am ridicat capul si i-am dat paru de pe fatza, am vazut ca tot nasu ei e jupuit. la fel si coatele, in cadere i se ridicasera minecile, ce dracu avea ea pe ea... fusta numa o mocirla shi aia, dresu rupt in jenunki shi jenunkii belitzi si plini de singe si aia... uuuu, 'rash al dracu cu soarta mea, cine dracu m-a pus sa ies cu asta in parc... unii, martori ai cascadoriei ei, rideau pe infundate de caraghioslic si parca ii auzeam spunind ie shi la bou ala, a iesit si el la plimbare cu a lui si s-a facut de tot cacatu... heheh, nah, ma rog, am curatzat-o, am aranjat-o, am pipait-o sa vaz daca nu shi-a rupt ceva si, sprijinind-o de mine, am dus-o la mashina s-o duc acasa... ea nu mai zicea nimic, se uita numa in jos, io o intrebam daca nu e cazu sa mergem la f-un doctor ceva, hai catalina, vorbeste-mi, ce dracu, nu e de gluma, nah, toata lumea cade (da' nu in halu asta toanto), acu lasa, treci peste jena si vorbeste cu mine... ia nimic, muta ca pestele... cind am iesit din parc a vazut un taxiu si sa infipt in ala... io, ca prostu, am ramas in gura parcului uitindu-ma lung dupa mashina... a lipsit fo saptamina, cind a revenit avea o buba luuuuunga, pe tot nasu, o buba lunga shi groasa, urita ca pacura, isi tragea tot parul pe fatza sa maskeze cit de cit nenorocirea m-am kinuit sa vb cu ea citeva saptamini, se ferea de mine ca de fisc, ma evita... intr-un tirziu a inceput sa nu ma mai ocoleasca si a raspuns macar la salut... cu timpu am uitat scena penibila, ne vorbeam ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic. si pe buna dreptate ca nu se intimplase nimic.. ce pula mea, cazuse proasta si atit. bine ca nu shi-a rupt dintzii dracu, sau f'un os ceva, bine ca nu a ramas skiloada, in rest nu conta nimic, nu? mare scofala, ai cazut, si kiar daca ai cazut ca o vaca caraghioasa printre toate miscarile tale de balerina neintzeleasa nah, asta nu e un motiv sa te jenezi in halu asta de mine, nu? ma rog, cu timpu relatzia a redevenit normala... adica mai mult decit normala, ca ea incepuse iar ofensiva... o perioada io am facut pe prostu, dar intr-un final nu a mai mers figura si a venit momentu sa facem ce fac totzi aia care trec de faza pipaielilor si baloshirilor... seara fusese placuta, bagasem la matz la o circiuma intima, eram ok amindoi... bla-bla-bla, "ea m-a invitat sus", io m-am dus... sus, - tacere. pui o muzica? nu, lasa... de ce stingi lumina? las-o stinsa si p'aia... macar televizoru, il dam pe mute, dar face nitzica lumi - nu, nici televizorul...